Icoana lumii zace între zădărnicii,
Trec îngerii pe-alături, dar unul nu se pleacă,
Şi nimeni nu mai ştie că pulberea săracă
A fost moştenitoarea bătrânei veşnicii.
Cum zace jefuită de tronuri şi de stea,
De tot ce fu într-însa mărire înnăscută,
Satan se ami abate şi urcă de sărută
Cumplita frumuseţe ce putrezeşte-n ea.
ICOANA LUMII
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu