ANUL 1840

Fara autor

Să stăpânim durerea... Să aşteptăm în pace!
Încet frec de rugină de sibilnic vis,
Şi iată, " Viitorul" dezmormântat desface
Nedesluşirea-i hâdă pe-al lumii paradis.

Venise prorocul cu versul plin de noapte
Ca să vrăjească soarta, să-şi sape alt făgaş,
Şi-n albia răbdării cu limânări şi şoapte
Culcase omenirea, copil de ucigaş.

An vechi, revii acelaşi la cap de veac amarnic,
Nou doar prin vicleşugul eternei înturnări,
Dar rana-i mai bătrână şi timpul, mai făţarnic,
Ascute-n carnea păcii jungherul până-n zări.

Lăsaţi poetul palid de veci să-şi doarmă versul,
Ne bubuie în sânge războiul fără ani,
Urlând în cele patru stihii din universul
Cu neagră viasterie de ură şi Titani.