ANTOLOGIE

Fara autor


Chenare lungi de linişti trag codrii gravi deodată
Şi-nalte slave roşii pun plopii-n fruntea zării.
Pe fiecare faţă de deal, îngenuncheată,
Cu aur scrie toamna antologia ţării.

Pe dîmburi jefuite, azi doamnă-i poezia,
După cules cresc imnuri de purpură-n podgorii,
Poeme mari de galben acopăr sărăcia
Ce-n mirişti vechi visează că-i vin secerătorii...

Se-mbină pretutindeni versete de lumină
Cu-ncondieri de-azururi pe ţărna bătrânească,
Şi-alăturea în crângul cu strofe de rugină
Îşi urcă violetul coloarea-i sufletească.

Sclipesc mai sus în munte frânturi de epopee
Sub verdeveşnic cerbii în toiul bătăliei...
Cu psalmi de nori în flăcări urcând spre slăvi , încheie
Amurgul singuratec cântarea României.