ULTIMA RUGĂCIUNE

Simt frânghiile cărnii grăbit cum se dezleagă,
Cătuşele de oase slăbese... Şi mă desferic...
Lumina nu-mi ajunge : vreau alta nouă,-ntreagă
Sfârşesc de-acum popasul în larva mea pribeagă,
Aştept eliberarea din strâmt şi întuneric...

La marea sărbătoare, curând a morţii mele,
Pe lângă albul înger cu aripa de gheaţă
Te rog adânc, o Doamne, în clipele acele,
Chezaş al meu la Ceruri pentru eterna viaţă
Cu sfântul Trup şi Sânge să fii şi Tu de faţă !

1954, septembrie 26, duminică Bucureşti