M-APROPII DE SFÂRŞIT

M-apropii de sfârşit ca de o primăvară.
De dincolo de anii încheiaţi zăplazuri
Din zâmbetul grădinilor eterne
Mijeşte-abia prin negura mea fereastră
Ca presimţirea unei mari arome,
E cea mai dulce veste-n zvonul iernii,
Un palid is, un feciorelnic miros
Din nevăzutul mugurilor veşnici.
Cu nările-aţintite-n slavă,
Jos fiara sufletului te-a simţit, şi iată
Cum înaintea tuturor flămândă
Peste întinderea îngheţului din urmă
Adulmecă-aurorilor miresmei tale:
M-apropii de sfârşit ca de o primăvară.