Romanta de toamna

de Vasile Alecsandri


De-as fi-n a tineretii floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-as avea în taina-a-ti spune
Ca sa devii tu gânditoare.

De-as fi ce-am fost pe lume-odata,
Privind în fata viitorul,
Când ma-ndrageam de orice fata
Ce-mi parea sora cu amorul,
As destepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocata.

Dar nu-s în floarea tineretii,
Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice!
Mergi dar, copila,-n calea vietii
Întâmpinând zâmbiri amice.
Eu te-oi privi oftând, ferice,
Rapit de farmecul frumusetii.

Si însa de-ai vrea sa ai parte...
Dar ce zic? Timpul ne disparte.
Tu esti sosind, eu în plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntâlnire
Cu-apusul palid ce dispare!