-
Au început să fie iar arborii de aur
Şi tremură minunea palatelor de foi.
Se pârguieşte vremea întinsă pe coclauri.
Divinităţii streine au poposit la noi.
Oracolele-s clare Si pacea scânteiază.
E-n toi o plinătate cu-ndemnuri de huzur.
Din slavă, peste linişti, o pajură veghează
Ca într-o-mpărătească hrisoavă de azur.
Dar aur şi azururi sunt goale vicleşuguri,
Aduni din orice toamnă o boabă de-nţeles
Şi dincolo de ţarcul îngustelor belşuguri
Dă orizont tristeţii imensul câmp cules.
Tu strâns lipeşti obrazul de ziua care trece,
E ce-ai mai drag sub cerul atâtor spulberări...
Obrazul dulce-al zilei, mai tras şi toto mai rece,
Încet se depărtează, întors spre alte zări.
src="http://pagead2.googlesyndication.com/pagead/show_ads.js">
INSCRIPŢIE PE O ZI DE TOAMNĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu