Ce-adânc pătrunde zâmbetul tău mic...
De dincolo de recea stăpânire
Se-nalţă-n mine vechiul inamic,
Ereditarul dor de nemurire.
Din marginea uitării mă ridic,
În coasta vremii pun impotrivire,
Arunc vestmânt cărunt şi-n răzvrătire
Logodna mea cu bătrâneţea stric....
M-agăţ de ramurile tinereţii-n cale,
Sărut dureri cu buzele avide
Port scumpe răni ca nişte mari paftale.
Am iar ochi cruzi de limpezio aguride:
Prin strâmta noapte-a rochii ce te-nchide,
Văd toată aurora cărnii tale.
DOR DE TINEREŢE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu