FECIOARA

Ţie mă-nchin, trup senin,
Albă răspântie adâncă,
Între cerul senin
Şi lutul ce ne mănâncă.

Clară odihnă între Ursite,
Sub rotunjimile tale aduni
Frageda taină a două lumi topite
În limpezimea unei minuni.

Sânul tău încă stă sibilin,
Pândit de toată zodia zării,
Încă din tine se-nalţă lin
Pura mireasmă a aşteptării...

Rămâi aicea viaţa întreagă,
Unde se taie păcat cu slavă.
Şi căi potrivnice încheagă
Un dulce popas de carne suavă.