CINZECI DE ANI

Fara autor


Cinzeci de ani de piatră şi de lut
Şin orice pas am pus un început.
Iar de arzimea-n care mă frământ
Mi-a curs tot mirul frunţii în pământ.
Te-nalţă, cedrule umbros, şi şezi
În vipiile marilor mele amiezi,
Cu foşnet pur s-arunci peste genuni
Cununa nopţii tale de minuni
Nu pentru tihnă. Dimpotrivă. Dar
Râvnesc din veci un inger, adversar,
Ajungi mai slab, netrebnic cazi la fel
Cu cât vrăjmaşul ţi-e mai mişel.
Ci-ncăieraţi sub adumbrirea ta,
Să sug puteri din cel ce m-o-ncleşta.
Când braţul meu s-oncolăci rebel,
Să simt cereasca greutate-n el.
Şi pân-acum parcă-ntr-adins mi-ai dat
Numai cu pleava lumii să mă bat.
Stă totuşi semn în câmpul gol c-am dus
Ucenicia luptelor de sus:
Cinzeci de lespezi şi deasupra jar.
Alcătuind spre slava ta altar.