Vas de albastru plin cu mirul lunii
Cerul nopţii calde-ţi curge la picioare
Poposită-n stele - taină călătoare--
Lumea ia imensul chip al rugăciunii:
Te iubesc, o Doamne, mai presus de toate
Pentru-aşa iubire-i prea puţin o viaţă:
Tu o ştii, de-aceea-n mila Ta măreaţă.
Celui ce Te-adoră dai Eternitate.
1954, aprilie 10, sâmbătă Bucureşti
VAS DE ALABASTRU
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu