Tara

de Vasile Alecsandri


Din umbra deasa-a norului
Întins pe tari straine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine,

O! cuib al fericirilor,
O! tara luminoasa,
Comoara-a nalucirilor,
Gradina mea frumoasa!

S-avântul tineretelor
Ce-n sânu-mi se trezeste,
Prin lumile poetilor
Zburând ma râtâceste.

Si-n farmecul avântului
Tot ce sub ochi rasare
În poalele pamântului
Mai dragalas îmi pare;

Întinderea câmpiilor
În zari mai lin se perde.
Mai dulce-i rodul viilor,
Verdeata e mai verde.

Mai nalte sunt inaltimile,
Mai cald e mândrul soare,
Mai limpezi limpezimile
De râuri si izvoare.

Iar fetele cu florile
Mai viu râd între ele,
Si spun privighetorile
Mai tainic vers la stele.

Aice-i tara basmelor
Ce-ngâna-a noastra minte
Prin freamatul fantasmelor
Din timpi de mai nainte.

Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendara,
S-a prelungirii toamnelor
Sub cerul de primavara.

Aice-i tara tarilor
S-a doinelor de jale
Ce-n linistirea serilor
Te tin uimit în cale.

Aici cu lacrimioare
Bujori se prind în hora.
Aice însusi soarele
Are-ntre flori o sora,

Si-n stâncele Carpatilor
Cresc paseri nazdravane,
Si-n sufletul barbatilor,
Mândriile române!

O! gura dulce-a raiului,
Tu dai prin o zâmbire
Si fericire traiului,
Si mortii fericire.

Luceferii eterului
Ravnind privesc la tine,
Si toti îngerii cerului
Te-au îndragit ca mine!