PSIHANALIZĂ

Mereu visez războaie, şi-n somn, parcă rănită,
Necontenit o mână pe spadă mi s-abate.
Ce dragoste-n adâncuri mocneşte surghiunită
Şi-ascunsă în simboluri potrivnice se zbate?

Peste fântâni de vise cu ape tulburate
Mă plec şi-i cat, în ţăndări de reci vedenii, chipul
Fug lung la fund cu spaima obârşi de păcate
Şi semne rătăcite îşi spulberă nisipul.


Simt megieş cu carnea un ţărm de suflet unde
Stă neîngăăduita o taină... Mi-e străină?
În inimă-mi bat umbre, şi tremurări de unde
Mi-aduc doar veşti întoarse, de-o dragoste haină.

Scol noaptea ca pe-o roabă, o-ntreb şi puns-o bată;
Prefir zadarnic somnul cu ascuţimi ce-l taie.
Mereu necunoscută stă marea exilată,
Destăinuită-n vise cu rănişi cu războaie.