GRAI VALAH

Grai tămâiat, căţuie de petale,
Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.

Umblă singur pe munţi de sare,
Vânt bătrân cu miere-n spinare.

Şerpi de răcoare verde-n pâraie,
Cărări de bucium lung te stretaie.

Granguri de aur boabele-ţi ciugul'
Şesul ţi-l ară dorul cu plugul.

Cale des cu sufletul arsu-ţi coclaur,
Din fund oftează strămoşii de aur,

De piscul tău, unde se-mbină
Pale de nori cu limbi de lumină,

Buzele-mi razăm fremătătoare,
Slăvit pristol de piatră şi floare.