NEBUNUL

Doamne, ştiu : Tu îngerilor eşti Slava,
Sfinţilor Lauda, martirilor nemurirea,
Pustnicilor Hrana, cuvioşilor nava
Care le aduce Mântuirea,
Tu schimnicilor virtutea, profeţilor Tăria,
Credincioşilor unicul zel.
Unora lumina, altora vrednicia,
Unii Te înţeleg numai într-un fel,
Alţii Te cunosc doar într-un singur chip,
Pocăiţii : ispăşirea, păcătoşii : spaimă.
Doamne, râvna mea altfel Te îngaimă:
Eu, un nebun, un netot
Pumn de fum, strap de nisip,
Eu Te vreau, Doamne, să-mi fii Tot !
Nu ştiu să-mpart, nu cutez să aleg,
Ici inima, dincolo mintea să Te vrea,
Eu Te râvnesc, omeneşte, pe Tine întreg
Pentru toată păcătoşenia mea.
Să nu-mi fii numai îndemnul şi călăuza,
Numai cugetul, ori sfatul.
Tu neatinsul, Tu negrăitul
Tu să-mi fii văzul, Tu auzul
Tu gustul, Tu pipăitul
Tu răsuflarea.
Mie slabul, spre patimi plecatul,
Nu numai limanul şi răscumpărarea,
Tu să-mi fii zbuciumul, chinul, furtuna, pierzarea;
Nu numai lumina,
Ci Tu primejdia, Tu bezna, Tu cazna, Tu vina
Tu ispita, Tu răutatea, Tu tot păcatul !


1951, iunie 16 Bucureşti