de Lucian Blaga
Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţâţă
jeraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-1 ascend mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-1 ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
[1919]
Torente romanesti doar aici torente romanesti torente straine
AMURG DE TOAMNĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu