de Ion Barbu
Scăzută zării blîndă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii, numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.
Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfînta, ca o maică,
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap;
Scăldînd la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-în chip de nap.
Pentru cei mici Tabla inmultirii aici
Suflet pierdut
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu