Joc secund

de Ion Barbu



Din ceas, dedus, adîncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mîntuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste
În grupurile apei un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi,
Şi cîntec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele cînd plimbă sub clopotele verzi.

Torente straine,torente romanesti doar aici torente romanesti