Falduri

de Ion Barbu


Pentru William Wilson


Somn mult, din pluşuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o, cristal!

Sub mături, fluturi şi urîturi
Mort – chipul meu, pe crengi de gîturi.
Un glas din ceruri, cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?

Din somn, din stofă sar deştept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La ţărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:

- Întemniţate William,
Cast hidrofil, te aşteptam
Să treci maree, din oglindă
În luna frunţii, să te-aprindă;

Student stufos, Bostonian,
Ceţoase Wilson William,
Îţi jur, ar face-o bună mină
Spini şase-n pielea ta marină!

(De şase ori, în ape grele
Sting fier aprins, pînă-n prăsele;
Fulger cedat, just unghi normal,
Cad reflectat, croiesc cristal.)

Piei chip! Rămîi, cortină spartă,
Pătrată Spanie pe-o hartă,
Răpus, în mîini, pumnalul tras,
În fund ursuz, de zahăr ars:

Valuri frînte, gemene,
Ruptură de cremene.

Ce gînd tîrziu mă suflă-acu?
Să vîntur nopţi “Bu-hu-hu”
Ca la cîntec, altădată?

Se toarce vorba, închegată,
Cutia încet se-ncuie-n piept
În scrisul apei caut drept.

Torente straine,torente romanesti doar aici torente romanesti