ATAT DE FRAGEDA...

de Mihai Eminescu


Atat de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.


Abia atingi covorul moale,
Matasea suna sub picior,
Si de la crestet pan-in poale
Plutesti ca visul de usor.


Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc -
S-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.


O, vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi ! A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti,


Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.


Deodata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.



Te duci, s-am inteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu !



Ca te-am zarit e a mea vine
Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert.


Si-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtand coroana -
Unde te duci ? Cand o sa vii ?


1879, 1 Septembrie

Torente straine,torente romanesti doar aici torente romanesti